Sigrid Undset (1882-1949) a fost răsplătită cu Nobelul literar, pentru trilogia „Kristin Lavronsdatter“. O prozatoare care a suferit în copilărie a avut puterea să treacă peste dramele personale şi să îşi construiască o viaţă-model. Sigrid Undset a fost recunoscută pentru dârzenia sa. Deşi soarta i-a fost mereu potrivnică ea s-a ridicat deasupra condiţiei sale şi a reuşit să se bucure de numeroase premii literare şi aprecieri care au culminat, în 1928, cu Premiul Nobel pentru literatură.

Era al treilea cetăţean norvegian care câştiga această distincţie, după Bjornstjerne Bjornson (1903) şi Knut Hamsun (1920). Sigrid Undset s-a născut în Kalundborg, Danemarca, dar nu a rămas să crească aici. Avea doar doi ani când familia ei s-a hotărât să-şi schimbe domiciliul, în Norvegia. Mama sa i-a insuflat imediat dragostea pentru folclorul scandinav, citindu-i frecvent legende ale locului.

Nici tatăl, de profesie arheolog, nu s-a lăsat mai prejos şi a început să-i formeze gusturile pentru frumos şi respectul pentru valorile culturale ale antichităţii sau pentru istorie. La doar 11 ani, însă, a cunoscut prima dramă, după ce tatăl, pe care îl iubea foarte mult, s-a stins din viaţă.

Situaţia financiară a familiei s-a înrăutăţit treptat, începând cu acel moment, lucru care a împiedicat-o pe Sigrid să-şi continue studiile. La doar 16 ani renunţa la tot ce îi era mai drag, învăţătura, şi se angaja ca funcţionară. Toată această dramă a copilăriei şi nesiguranţa destinului ei le-a descris în romanul „Unsprezece ani”, apărut în 1934.

Literatură cu eforturi supraomeneşti

Trilogia „Kristin Lavransdatter“ i-a adus consacrarea pe plan mondial, însă condiţiile aproape imposibile în care a scris romanele au conturat profilul unei scriitoare neînfricate, dispusă să muncească până la epuizare.

Avea 37 de ani c