"Politicianul roman are Gusa. Tu nu poti sa pui Geoana pe geoana, iar lui i se Flutur-a. Ba mai rau, il doare in Basescu. Normal - e foarte Tariceanu. Chiar daca il cheama Berceanu, nu sta in Berceni.
Spune ca are viziune, desi e Chiuariu. Chiar, cum poti sa spui ca-ti Chiuariu stomacu de foame cand el e Mazare? El pune Remes-ag cu agricultura si il pierde. Pentru ca in capul lui e Videanu. Asta fara niciun pic de Ruseanu. Ce Cioroianu...
Am o intrebare: Daca politicianul roman e Boureanu, mai poate fi si Vacaroiu? Oricum, toti sunt niste Boagiu. Inca una: Udrea e Belo? No, Marco e Belo. Si Udrea? Pai el e ud si ea e rea.
Tu ii spui politicianului ca totul e la vale si nu se mai Oprescu pana nu face Boc. Si el crede ca faci Ponta si rade ca Iliescu. Ehhh, lasa ca o sa ii credem din nou si mergem la vot". (Parazitii featuring Mircea Badea)
Va mai aduceti, oare, aminte de Alexandru Lapusneanu? Scopul politicii lui era sa sporeasca autoritatea domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali, a boierilor, care mulgeau laptele tarii.
Si poate ca ar fi venit randul boierilor sa fie mulsi daca Lapusneanu nu avea si un mare defect: o dispozitie care evolua fazic, intre veselie si tristete. Concret, suferea de ciclotimie, stare psihica morbida in care depresia alterneaza cu buna dispozitie.
Paradoxal sau nu, boala lui Lapusneanu a traversat 500 de ani de istorie si a fost mostenita si de clasa politica din ziua de azi, care in timpul discursurilor se inflacareaza si promite, iar apoi... pauza.
Politicianul de azi una zice si alta face. Si oricine stie cat de lunga este calea de la a spune pana la a face. Spuneam paradoxal pentru ca microbul a reusit sa traiasca, insa ura pentru corupti, adica pentru boieri, cel putin la nivel declarativ, nu...
De la Costache Negruzzi sarim la