Era odata o familie saraca si foarte numeroasa. Intr-o zi vine un magnat si le da un saculet cu bani, promitand ca va veni in fiecare luna cu acelasi dar. Bietii oameni ii multumesc lui Dumnezeu pentru asa pleasca, il venereaza pe bogatas si traiesc mereu cu spaima ca i s-ar putea intampla ceva binefacatorului care sa-l impiedice sa mai vina si luna urmatoare.
In ochii intelectualului nostru ministru al Culturii, Theodor Paleologu, familia saracuta salvata de la inanitie este Partidul Democrat, iar binefacatorul - presedintele Traian Basescu.
Acum cateva saptamani, Paleologu a declarat, extrem de prost inspirat, ca seful statului este nici mai mult nici mai putin decat o "pleasca" pentru PD-L.
Adica democrat-liberalii nu ar exista practic fara Traian Basescu, omul care i-a adus la putere si care-i mentine acolo. El a vorbit atunci despre "un Basescu care iti ridica poporul si te aduce la putere prin charisma lui".
Cum poate un intelectual sa fie atat de slugarnic nici nu ne mai intrebam. Ramane insa alt dubiu: orbit de linguseala proprie, domnul Paleologu chiar nu si-a dat seama ca, prin declaratiile sale, descalifica un partid intreg, cu sute de mii de membri, colegii sai, pe care nu ii vede mai sus de genunchiul broastei, fie ea si de la Cotroceni?
Sa nu uitam ca "pleasca", prin definitie, este nemeritata. Sa intelegem ca pedelistii sunt disperati la ideea ca Basescu ar putea intr-o zi sa nu mai fie? Ei n-au niciun merit?
Probabil ca nici lui Traian Basescu nu i-a picat prea bine plecaciunea scabroasa a lui Paleologu, ce-i descalifica din start partidul favorit, de care s-a chinuit atat sa se delimiteze pentru a nu fi acuzat ca incalca Constitutia.
O gafa explicata sau... din lac in put
Sa plecam insa de la premisa ca a fost o simpla gafa, mai plastica ce-i drept. Scuzabi
