După 2012, protocolul de la Kyoto, negociat în 1997, ar trebui extins la un nou set de gaze cu efect de seră, recomandă climatologii care fac parte din Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Sursa: Codrin Prisecaru Protocolul impune deja unui număr de 37 de ţări industrializate să îşi reducă emisiile a şase substanţe responsabile de încălzirea climei: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorcarburile (HFCS), perfluorocarburile (PFCS) şi hexafluorura de sulf (SF6). Ultimele trei gaze, produse în totalitate prin activităţile umane, au fost folosite ca înlocuitori ai substanţelor interzise prin Protocolul de la Montreal (1987). „S-a constat însă că erau gaze cu efect de seră, chiar dacă nu interveneau în distrugerea stratului de ozon”, spune climatologul Roxana Bojariu, conducător al Grupului de Cercetări Climatice din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie.
Ce facem după Kyoto
Ţările industrializate s-au angajat să reducă emisiile lor colective de gaze cu efect de seră (GES) cu 5,2% faţă de anul 1990, pe perioada 2008-2012. Aceste limitări variază de la naţiune la naţiune. De exemplu, Uniunea Europeană trebuie să le reducă cu 8%, SUA cu 7%, Japonia cu 6%. Această primă fază a angajamentului va expira la sfârşitul anului 2012, iar comunitatea internaţională s-a angajat să ajungă, în decembrie 2009, la Copenhaga, la un nou acord mondial împotriva încălzirii globale, pe care a început să îl negocieze în această săptămână la Bonn. Ultimele descoperiri
Descoperiri de ultimǎ oră, precum cele anunţate de cercetătorii de la Institutul Scripps de Oceanografie din SUA şi de la Centrul Australian de Cercetare a Vremii şi Climei, publicate în Journal of Geophysical Research, au indicat existenţa a doi noi compuşi cu potenţial ridicat de producere a efectului de serǎ: triflorura de azot (NF
