Anul 2004 a fost teribil de interesant, cu agonii şi extazuri politice. Chiar dacă lucram la un ziar apropiat de PSD, eu personal simpatizam cu defuncta Alianţă D.A.

Suferisem după primul tur, când la parlamentare PSD luase un uşor avans, şi speram ca în turul doi al prezidenţialelor Băsescu, cu discursul lui anticomunist şi anticorupţie, să reuşească să-l bată pe Adrian Năstase.

Mă gândeam că încă patru ani la putere pentru social-democraţi ar fi produs nişte găşti politico-economico-mafiotice aproape imposibil de zdruncinat vreme de câteva zeci de ani.

Modrogan În seara alegerilor, în aşteptarea sondajelor făcute la ieşirea de la urne mă amplasasem strategic la sediul central al PD, de pe Aleea Modrogan. Era destulă hărmălaie. Un producător de ţigări, care între timp s-a spânzurat (după unele surse "a fost"), agita un steag, diverşi activişti se apucau să zbiere lozinci mobilizatoare, ca să scape de tensiune. Foşgăiala şi bliţurile fotografilor, care zgâriau retina, mă cam ameţiseră. M-am bucurat când am dat nas în nas cu R., o fostă colegă de redacţie, recalificată drept un fel de consultant politic. Fiind mai de-a casei, m-a tras undeva în afara înghesuielii, unde dosise o sticlă cu vin roşu.

Făcea bine, mai ales că mi se făcuse sete. Mi-a spus că îi merge ceva mai bine de când ieşise din presă, scoate mai mulţi bani cu mai puţin efort şi şi-a făcut o structură mare de relaţii. Ajunsesem la finalul fiolei când pe ecranele televizoarelor scoase în curte a început numărătoarea inversă până la anunţarea estimărilor. Ne-am înghesuit şi noi cu poporul şi am ciulit urechile. Spre surprinderea întregii asistenţe, s-a anunţat o egalitate perfectă, de 50%-50%, diferenţele erau undeva sub marja de eroare.

Lumea se apucase să strige şi mai abitir, iar amica mea s-a dus undeva în sediu să afle informaţii suplim