Internauti, cetateni, generali, gospodine, microbisti, fratilor: sa facem front comun in jurul casului national! In vremea lui Ciubar Voda, daca poporul avea o durere, mergea „cu jalba in protap". Protapul, zice DEX-ul era (si mai este) o prajina bifurcata la un capat (ea e una din componentele carului). Gloata infigea hirtia cu plingerea intr-unul din „coarnele" protapului, o ridica in vazduh spre a fi vizionata de toti si mergea la casa lui Voda. Unul dintre slujbasi o lua din protap si o infatisa domnitorului. Ciubar Voda asculta ginditor lectura si judeca in chip cumpanit pricina, care era, mai apoi, comunicata tulburatei multimi. Nu dura pesemne prea mult pina cind gloata isi gasea alinarea si se intorcea mingiiata acasa. Ori la crisma... Forma moderna a acestui obicei, in epoca Netului, este negresit „petitia online". Ca orice supus care se invredniceste de un calculator si de o legatura la internet, primesc, uneori, solicitarea de a semna o astfel de petitie. De cele mai multe ori, petitia mi se pare intemeiata si procedez la operatia semnarii. Imi divulg asadar virsta, locul de resedinta, profesiunea si tara de unde ma trag. Daca imi trece un gind inteligent prin minte, sint invitat sa las si un comentariu. Din pacate, sint rareori inspirat si ma abtin... Am iscalit, pina acum, o petitie iscusita impotriva eliminarii orei de Logica din „curricula" de liceu, alta cu privire la pozitia mea negativa fata de „marginalizarea Filosofiei" in aceeasi „curricula", inca una destinata a grabi acordarea cetateniei romane prozatorului Vakulovski (care a redactat memorabilul roman „Letopizdet") si, in fine, o petitie foarte spirituala, care apara drepturile brinzei stramosesti si ale ciobanilor de pe virful Toaca, amenintate de brinza infestata cu E-uri, oferita cu viclenie, in conditii pretins igienice, de catre ciobanii din Alpi. M-am alaturat astfel durerii inabusite a