FP România nr.9.Amplasarea geografică şi particularităţile dezvoltării ei istorice fac din Ucraina un factor-cheie în întreaga politică europeană. Politica sa internă se repercutează dincolo de hotarele ţării. Autorităţile ucrainene nu par conştiente de responsabilitatea lor. Iar partenerii externi nu au găsit modalitatea în care să se comporte faţă de această ţară. Economia Ucrainei înregistrează un declin profund provocat atât de problemele de pe pieţele internaţionale, cât şi de calitatea extrem de slabă a gestiunii de stat.

Sistemul puterii se află într-o luptă neîntreruptă între grupările de influenţă, luptă agravată de confruntarea ireconciliabilă dintre preşedinte şi prim-ministru. Principalele forţe politice sunt discreditate în ochii alegătorului şi nu inspiră încredere partenerilor externi.

Ca şi până acum, statul de drept nu există, instanţele judecătoreşti sunt un instrument în disputele politice şi economice. Principalele obiective de politică externă pe care şi le-au propus învingătorii „Revoluţiei Portocalii“ nu au fost atinse.  Încercarea unei apropieri considerabile de NATO a eşuat, nu există perspective de  integrare în Uniunea Europeană. Relaţiile cu Rusia sunt proaste în mod constant.

Care este cauza unor atât de deplorabile rezultate, mereu departe de marile speranţe vechi de cinci ani? Să fie vorba numai de faptul că elita politică a ţării s-a dovedit imatură şi nepregătită pentru misiunea ce i-a fost încredinţată? Oricât de paradoxal ar fi, cauzele nereuşitelor de astăzi îşi au originea tocmai din timpul „Revoluţiei Portocalii“.

REVOLUŢIA GRI

Euforia generală a eclipsat faptul că alegerea de atunci a lui Iuşcenko a fost rezultatul unei încălcări grosolane a legii. Ca urmare a protestelor de masă n-au fost organizate noi alegeri, cum ar fi fost firesc, avându-se în vedere  î