Potrivit site-ului www.lăcasuriortodoxe.com , la colocviul „Persecuţiile politice împotriva clerului şi credincioşilor din Rusia secolului XX", care a avut loc pe 10 martie, la Academia de Ştiinţe din Rusia, s-a arătat că moartea violentă sau cinstirea poporului nu transformă un creştin în martir.

Participanţii la colovciu au discutat despre modul superficial în care, uneori, sunt ridicate la rang de martir anumite figuri din istoria bisericească. Aceştia au argumentat că un deces violent sau cinstirea poporului nu sunt singurele elemente care ar putea indica un martir. „Sfântul oferă un model de conduită creştină. Trebuie luate în considerare toate etapele vieţii sale", a declarat egumenul Damaschin Orlovski, membru al comisiei sinodale pentru canonizarea sfinţilor. În opinia acestuia, o responsabilitate specială în identificarea martirilor le revine istoricilor Bisericii, care sunt însărcinaţi cu pregătirea dosarelor pentru canonizarea noilor sfinţi. „Ştim foarte bine că, uneori, ce s-a stabilit în anii '20 a căzut în '30 şi ce s-a susţinut în '30 s-a considerat laşitate în '40. Pentru a canoniza martirii, trebuie să luăm în considerare toate circumstanţele morţii lor. Astfel, de multe ori, curajul s-a putut naşte ca o consecinţă a stării de plângere şi de laşitate a creştinului încarcerat, care putea să nu fie caracterizat decât de o slăbiciune momentană şi, practic, să demonstreze chiar o repudiere a lui Hristos. În plus, materialele de investigaţie din dosare nu întotdeauna creează o idee exactă despre persoana respectivă ca informator al securităţii (NKVD - Rusia). Avem atâtea exemple de cazuri elocvente, care indică faptul că puterea bolşevică a ucis nu numai pe martirii pentru credinţă, ci, deopotrivă, şi pe agenţii colaboratori. Este deci important ce fel de viaţă - creştină sau anti-creştină - au avut aceşti oameni", a mai spus Orlovski. Din ant