La 60 de ani, o frumoasa varsta de pensie, alianta militara transatlantica vrea operatie estetica. Sa-i spunem relansare a misiunii de aparare, „relaunch“ cum ii spun si principalii ei promotori, de peste ocean. De cine ne apara NATO? De terorismul global, spun unii. De rusi, cred altii. Pana la rezolvarea definitiva a dilemei, iata ca la Kehl si Strasbourg, in 3-4 aprilie 2009, NATO si-a aparat cu zeci de mii de politisti, cu masuri de control si precautie extreme, propria ratiune de a exista. Contestatarii marginalizati la kilometri de locul intalnirilor au scos fum pe nari vineri, la Baden-Baden si Kehl. Sambata insa, nori de fum real s-au ridicat asupra Strasbourg-ului si cladirilor sale incendiate.
Jobs, not war!
Un hotel Ibis cu 6 etaje, un sediu de vama si un birou de turism ard sambata sub cocktailurile Molotow aruncate de demonstrantii violenti. Cladirile incendiate nu erau locuite. Infruntarile dintre fortele de ordine si manifestanti fac insa si victime. In momentele extreme, de escaladare a violentei, demonstrantii anti-NATO arunca cu obiecte incendiare si pietre smulse din pavaj, distrug cu bate de baseball. Politistii riposteaza cu gaze lacrimogene, spray cu piper, gloante de cauciuc, bastoane si scuturi.
Se vorbeste de 3.000 de demonstranti la Strasbourg, dintre care 1.800 au reusit sa se infiltreze in centrul orasului si sa blocheze, vreme de cateva ore, o strada de acces inspre sediul intrunirii celor 28 de sefi de state. Blocajul initial a fost pasnic, cu tobe, fluieraturi si lozinci anti-razboi. „NO to Nato“, „NATO = legal terrorism“, „Jobs, not war!“, „Bildung statt Bomben“ (Educatie, in loc de bombe) statea scris pe pancartele protestatarilor. Unii dintre ei duceau steaguri alb-albastre, de pace. Altii agitau steaguri rosii, cu secera si ciocanul. Cativa isi umflau muschii sub tricouri cu Che Guevara.
In „
