Este colegul, sau, si mai bine, studentul perfect. E capabil sa efectueze sute de experimente repetitive, pana gaseste ceea ce cauta. Este capabil sa testeze ipoteze. Si e prezentat deja ca primul robot cercetator, capabil sa produca cunoastere stiintifica. Se numeste Adam si va fi urmat de un al doilea, inca in faza de proiect, numit, bineinteles, Eva. Dar ce fac, de fapt, acesti roboti? Si in ce masura sunt ei capabili sa produca cunoastere? Am incercat sa aflam mai multe pentru dvs. stand de vorba cu dr. Octavian Voiculescu, de la University College London. Cercetare stiintifica si producerea cunoasterii
In 1627, o scriere postuma semnata sir Francis Bacon propunea pentru prima oara publicului cultivat din Europa un alt model de comunitate stiintifica si un alt model de producere a cunoasterii decat cel general acceptate.
Sir Francis Bacon
(1561-1627)
Foto: Wikipedia
Cartea, intitulata obscur Sylva Silvarum, continea descrierea a 1.000 de experimente si observatii stiintifice, unele deja facute, altele propuse generatiilor viitoare. Iar ca apendice continea o scriere si mai obscura, numita "Noua Atlantida", un fel de utopie neterminata in care, printre tot felul de trimiteri misterioase, ne este prezentata o societate savanta care se ocupa cu producerea, organizarea si pastrarea cunoasterii.
Volumul, astazi aproape uitat, devine imediat un best-seller, ba chiar un model pentru organizarea de societati stiintifice de-a lungul si de-a latul Europei.
Ce e interesant in proiectul lui Francis Bacon este ca el pare sa raspunda, printre altele, la o intrebare inca actuala: cum se construieste baza de date de la care putem pleca in formularea ipotezelor noastre stiintifice? Cine si cum trebuie sa faca miile de experimente care stau la baza oricarei cunoasteri? Bacon propune, ca solutie, o comunitate stii
