Editorul francez, pe jumătate timişorean, spune că deşi România încă nu câştigat un Nobel, poate fi aproape de reuşită. Editura Gallimard a publicat mai mulţi scriitori români, de la Cioran şi Ionesco până la Gabriela Adameşteanu. Ce trebuie să facă un scriitor român ca să fie publicat la Gallimard?

Căutăm calitatea în literatură şi mai ales în domeniul ficţiunii. Problema e că la noi nimeni nu citeşte româna şi ne bazăm pe sfaturi ale consilierilor şi translatorilor. Acum încercăm să stabilim legături strânse cu editurile din România. Nu trebuie să fie neapărat scriitori foarte cunoscuţi în România. Trebuie să fie recunoscuţi în lumea literară pentru ceea ce scriu. E de ajutor dacă au un capitol sau două traduse în limba franceză pentru a-mi face o idee mai clară, dar nu e neapărat necesar. 

Cât de bine sunt cunoscuţi scriitorii români în Franţa?

Sunt destul de cunoscuţi. Ionescu ar fi primul. Apoi Cioran, Eliade. Norman Manea e foarte cunoscut, după ce a primit un premiu important acum doi ani. Am fost foarte fericiţi cu ce am reuşit cu Gabriela Adameşteanu, a avut recenzii foarte bune. Cărtărescu a foarte citit de tinerii scriitori. De asemenea, Mihail Sebastian a fost citit. Nu sunt

mulţi, poate patru sau cinci, dar e foarte bine şi aşa. Nu publicăm prea multă poezie pentru că e greu de tradus. În Timişoara nu cunosc încă niciun scriitor.

Sunteţi specialist în literatura străină. De ce România nu are încă nici măcar un laureat al premiului Nobel?

Multă lume uită că acesta e un premiu local. Academia Suedeză e reprezentată de câţiva oameni care se întâlnesc şi stau de vorbă. Mentalitatea lor e diferită de a noastră. Cred că încearcă să facă o treabă serioasă şi onestă. Au de-a face cu politica, şi cu obiective de tip umanitar, apoi încearcă să varieze genurile, sunt foarte multe criterii. Cel mai proba