De la est, din Uniunea Sovietică (Mama Rusia), venea suflul înnoirii societăţii româneşti. De acolo erau "importate" programele de luptă, îndemnurile moralizatoare şi se stabilea cu precizie calea de urmat pentru edificarea unui stat socialist multilateral dezvoltat.
Modelul comunist rusesc, în care muncitorii reprezintă forţa care poate schimba cursul istoriei după bunul plac, şi-a găsit în România epocii de aur un teren prielnic pentru a rodi monstruos. De la Est veneau directivele, gazele naturale, dar şi... turiştii. Obişnuiţi să vadă în Republica Socialistă România o parte din Uniunea Sovietică, cel puţin din punct de vedere ideologic, ruşii erau primiţi întotdeauna cu braţele deschise.
Limba rusă, studiile în Uniunea Sovietică sau, în lipsa lor, un prieten din zona Munţilor Urali erau echivalente cu un atestat de "bună purtare comunistă", deschizând numeroase oportunităţi. Aşa se face că şi restaurantele româneşti se străduiau din răsputeri să fie pe placul însemnaţilor oaspeţi vorbitori de limbă slavă. Autorii "Ghidului orientativ - preferinţe şi obiceiuri culinare pentru grupuri de turişti", editat de Ministerul Turismului, se apleacă cu multă dăruire asupra acestui subiect, alocându-i un număr important de pagini. Dar mai întâi, ca de obicei, noţiunile teoretice...
"Bucătăria sovietică se caracterizează printr-o mare varietate de sortimente şi preparate specifice fiecărei republici unionale, având în vedere marea diferenţă de climă şi condiţii geografice dintre sud şi nord. Astfel, în sud este preferată carnea de berbec, în nord este preferată carnea de ren, vânat." Aşadar, distincţia se face în funcţie de sortimentul de carne preferat.
În România, distincţia este la fel de clară: tacâmuri de pui, "adidaşi" şi "calculatoare" de porc sau nimic. Ei bine, această carne nu se serveşte oricum. Fripturi
