1996. Eu veneam student la Bucuresti, votam pentru prima oara si iesea Conventia Democrata. Totul parea perfect.
1998-99. Toti intelectualii, jurnalistii isi faceau penelul facindu-l praf pe Constantinescu. Eu nu zic ca omul a fost vreo lumina, dar spun ca toti datatorii cu parerea au avut o placere sadica in a-l distruge. E placerea colectiva pe care o mai au baietii destepti ai Romaniei atunci cand au de-a face cu un linsaj. Si atunci cind vor sa+si rupa singuri de sub picioare craca democratica. Ce-a urmat? Epoca Nastase in care nimeni n-a crîcnit.
Basescu pare a beneficia acum de un tratament asemanator. E mai puternic, e adevarat, dar tendinta la televizor, spre deosebire de presa scrisa, e una de linsaj, si anticorpii sunt mai puternici. Iar asta s-a observat odata cu Gigi, am scris-o vineri – toazte televiziunile semanau ca doua picaturi de apa.
Cum sa-l mai critici rational si doar atunci cind ai motiv pe Basescu, cind in jur ai un cor isteric antibasescu fara argumente? Si uite asa voi ajunge probabil aparatorul lui. Desi dezamagirea mi-a fost mare in legatura cu el, e vesnica problema de pe aici: ca nu ai timp sa te lamuresti cu tine si cu credintele tale, trebuie tot timpul sa lupti pt. locuri comune…
Nu cred inca intr-o alianta a mogulilor anti-Basescu. O dovada e ca inca scriu ce vreau fara sa ma bata nimeni la cap. Si mai cred ca Basescu a gresit f. mult in relatie cu presa.
Socul zilei este textul lui Ion Cristoiu care pare sa se fi trezit rational dupa ce ani de zile a cautat nod in papura Cotrocenilor. Ce a facut azi e un soi de autocritica neasumata. Dar tot e ceva. Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
1996. Eu veneam student la Bucuresti, votam pentru prima oara si iesea Conventia Democrata. Totul parea perfect.
1998-99. Toti intelectualii, jurnalistii isi faceau penelul facindu-l praf pe Constantines
