Handbalistele ce au scris istorie în anii ’80 se reunesc, de două ori pe săptămână, la o miuţă în „Sala Traian“ din Râmnicu Vâlcea. Deşi majoritatea au depăşit pragul a 50 de ani, fostele vedete ale Oltchimului se întâlnesc să joace fotbal pentru a se menţine în formă şi pentru a depăna amintiri. După ce şi-au dedicat o viaţă handbalului de performanţă, fostele glorii ale Oltchimului s-au reorientat în ultimii ani către „sportul-rege”.

Goana după puncte, victorii şi trofee a fost însă înlocuită doar cu simpla plăcere de a face mişcare alături de prietenele de o viaţă. Chiar dacă nu mai sunt la prima tinereţe, fostele handbaliste se încumetă să bage serios piciorul la minge spre amuzamentul curioşilor din tribune.

„Ne vedem cam de două ori pe săptămână. Nu mai jucăm handbal de frică să nu ne accidentăm. Majoritatea avem copii, familie şi asta este singura modalitate să ne menţinem cât de cât în formă. După fiecare meci, rămânem o oră în vestiar să bem o berică şi să mai povestim cum ne merge”, spune zâmbind „Mori” Torok Duca (fostă Verigeanu), dublă câştigătoare a Cupei IHF cu Oltchim în anii 80’.

Din grupul de fotbaliste fac parte şi veterane ca Hilda Popescu, soţia lui Constantin „Pilică” Popescu (triplu campion mondial ca antrenor cu România) sau Maria Ciulei, antrenoarea Oltchimului la momentul câştigării primului trofeu european din istoria clubului, Cupa IHF din 1984.

Edith Matei, un portar inedit

Ajunsă o prosperă femeie de afaceri în Râmnicu Vâlcea, cvadrupla câştigătoare a Ligii Campionilor cu Hypo Viena, Edith Matei, o însoţeşte deseori pe sora sa „Mori” la miuţele din „Sala Traian”. Retrasă din activitatea sportivă cu un deceniu în urmă, interul care rupea degetele portarilor adverşi s-a reprofilat şi a trecut de partea celaltă a semicercului, devenind goalkeeper. „Nici nu ai pe unde să