Cu fiecare apariţie scenică în ţară sau peste hotare, Stelian Negoescu şi-a dovedit măiestria şi talentul de interpretare, fiind recompensat cu aprecieri din partea criticilor. Din palmaresul lui Stelian Negoescu fac parte interpretări de excepţie, realizate pe scenele tuturor operelor din ţară şi din afara ei. În urma rolurilor sale, au existat întotdeauna aprecieri de genul: „Purtând, de fapt, răspunderea întregului spectacol, Stelian Negoescu a demonstrat că poate conta pe rezistenţa şi strălucirea glasului său viguros şi calitativ, bisând chiar aria din ultimul act, spre încântarea publicului, care a aplaudat şi ovaţionat fiecare secvenţă de anvergură vocală şi interpretativă", după cum se titra în România Liberă din februarie 2002, într-o cronică a spectacolului „Tosca". Nici nu ar fi putut fi altfel, căci Stelian Negoescu are grijă să-şi pregătească fiecare rol, să fie mereu la înălţime. Totul a început cu ani în urmă. Deşi la şase ani făcea pian, după o perioadă, a renunţat. S-a reîntors pe drumul muzicii, la 26 de ani, dar, din momentul în care a hotărât să facă acest pas, i s-a dedicat în totalitate: „Pe la şase ani m-au dat la pian. Sigur că am îmbrăţişat cu dragoste muzica. Mi-a plăcut, cu toate că nu am făcut foarte mult, patru-cinci ani, după care m-am apucat de sport de performanţă. Am avut însă date să mă întorc la muzică. La 26 de ani m-am reapucat de muzică. Am luat totul de la zero: pian, note. Începând din nou să studiez, mi-am dat seama că muzica e pentru mine şi o fac cu patimă. Eu trăiesc ceea ce cânt şi nu fac nimic superficial". Pe drumul muzicii, a învăţat ce era mai bun de la profesorii săi. A avut şansa întâlnirii cu oameni de seamă ai muzicii, unul dintre ei fiind Franco Corelli. Nu s-a oprit nici o clipă pe drumul greu al muzicii. A studiat aşa cum face şi astăzi, căci „trăim o meserie care nu se face aşa uşor. Dacă aş avea mâine «Trubadu