Jean Cocteau spunea că celebritatea este un bust cu picioare care aleargă peste tot. Artista română Luminiţa Dobrescu s-a bucurat de atenţia presei din Berlin. Cânta altceva decât se obişnuia în Germania, era frumoasă şi se iubea cu marele muzician Adrian Ciceu. Numele de scenă era Luminiza. S-a simţit în Germania mai acasă decât în ţara ei.
"Percepţia din partea publicului era una pozitivă pentru cineva din «Balcani», cum spuneau ei, iar eu îi corectam mereu că nu este aşa! Am imprimat în jur de opt discuri. Spre deosebire de sistemul din România, unde exista o singură casă de discuri, care îţi imprima gratis şi te promova, am fost nevoită să mă promovez singură. Preţurile erau foarte mari. Nu mi-am încheiat cariera muzicală, în sensul că nu mai cânt deloc! Sunt zece ani de când nu mai am o activitate muzicală. Ideea este că întotdeauna am făcut acest lucru cu relaxare, nu am căutat sacrificii cu orice preţ în meserie", a declarat Luminiţa într-un interviu apărut în cartea "Personalităţi româneşti în Italia", scrisă de Violeta Popescu.
NOSTALGIE. Statutul Luminiţei Dobrescu în Germania a fost la început de azilant politic. "M-am stabilit la Berlin şi când mi-am dat seama că nu mă mai întorc am cerut azil politic şi dobândirea cetăţeniei germane. M-am supus ca orice emigrant regulilor societăţii germane. Nu aş putea spune că a fost uşor să învăţ limba germană, care mi s-a părut o limbă interesantă, să citesc şi să studiez literatura germană.
M-am dus să studiez temeinic mai mulţi ani la Institutul Goethe. După şapte ani am primit cetăţenia germană, am dat anumite teste şi comisia a considerat că sunt un model de integrare... Am convingerea că oriunde te-ai duce, te-ai stabili într-o parte sau alta a lumii există o nostalgie. E un sentiment pe care îl ai, nu poţi să-l explici. E ceva ce este în suflet. Am trăit într-o casă modestă în Bucure
