La congres au lipsit rapoartele despre activitatea partidului, activitatea guvernului PNL, activitatea primului ministru. Cum explicaţi acest lucru?
Într-adevăr, acest congres a fost atipic, în sensul că nici măcar n-a simulat dezbaterea programatică şi că nu a dezbătut în niciun fel o perioadă de doi ani, dacă ne referim la timpul scurs din 2007, de la precedentul congres. Nu s-au evaluat nici guvernarea şi nici evoluţia internă a partidului. Probabil că asta s-a întâmplat din cauză că miza principală a congresului era disputa pentru şefie şi, de fapt, confruntarea între opţiunea pentru o formulă de conservare şi opţiunea pentru o formulă de deschidere. Şi atunci, s-au lăsat ipocriziile deoparte, pentru a se trece direct la subiect.
Amânarea clarificărilor doctrinare
Nici la acest congres, dar nici la penultimul congres nu s-a discutat despre doctrină. PNL ne obişnuise în anii 90 cu dezbaterile cele mai serioase pe marginea doctrinei. Nu s-a discutat despre ce liberalism practică PNL. Nu s-a discutat despre faptul că PNL face parte din grupul ALDE la Bruxelles, grup apropiat de socialişti, în timp ce în ţară PNL spune că e un partid de dreapta. Despre social-liberalism se vorbea la un moment dat. Nu s-a spus nimic despre relaţia cu liberalismul civic.
De fapt, nu-mi aduc aminte de niciun congres al partidului la care să se fi dezbătut cu adevărat acest subiect. Agitaţia doctrinară de care vorbiţi, pe parcursul anilor 90, nu s-a petrecut în congrese. Dar ea nu a fost mai puţin reală. Am avut curente consacrate, de la liberalismul pur şi dur sau libertarianismul, chiar, al aripii PatriciuHoria Rusu, până la formulele orientate către un fel de naţionalism liberal, pe filiera Radu Câmpeanu şi Valeriu Stoica.
Au mai fost momente, de pildă, acela în care preşedintele partidului de atunci, Valeriu Stoica, a declarat inactualitatea temei ant
