OBICEIURI CONTEMPORANE. Îndrumătorii spirituali nu mai sunt aleşi la sfatul părinţilor, ci din rândul prietenilor. Sursa: Reuters

Când ţi se spune că ţi-ai găsit naşul este semn că o persoană autoritară îţi stru neşte pornirile nesăbuite şi îţi arată locul tău în bancă. Acesta a fost în trecut rolul asumat de naş în familiile finilor. Însă vremurile s-au schimbat, autoritatea s-a diminuat, iar de la „Săru’mâna, naşule!” s-a ajuns la „Hai salut, naşule!”.

Năşitul revine acum prietenilor din gaşcă, cu care ieşi la bere şi mergi în concedii, sprijinul material este opţional, iar în lipsa experienţei de viaţă, rolul de îndrumător spiritual se îndeplineşte după inspiraţie şi bunăvoinţă.

Cu cine te sfătuieşti când căsnicia se clatină? Părinţii cern lucrurile prin alte site de valori, prie tenii apropiaţi sunt la fel de necopţi ca tine, iar a apela la un consilier matrimonial nu este la îndemâna tuturor. În astfel de situaţii ar trebui să intre în acţiune naşii. În mod ideal, ei sunt un cuplu bine sudat, trecut de prima tinereţe, pe care experienţa i-a învăţat că un conflict nu se rezolvă trântind farfuriile în faţa partenerului şi nici plecând la mama cu valiza. Ei ştiu cum se gestionează tensiunile, războiul orgoliilor şi cum se dozează compromisurile în căsnicie.

Stâlpii familiei se clatină

„Aşezaţi de o parte şi de alta a cuplului, cu lumânările aprinse, naşii sunt precum doi stâlpi ai casei noii familii”, este analogia pe care o face preotul Titus Dumitrică, parohul Bisericii „Sf. Gheorghe”, din Olteniţa. „În faţa lui Dumnezeu, naşii sunt martorii dragostei pe care şi-o poartă tinerii, îndrumătorii lor spirituali şi cei care, de-a lungul căsniciei, le amintesc permanent de angajamentul luat in faţa lui Dumnezeu”.

Vremurile se schimbă însă, iar odată cu ele, şi obiceiurile. Antropologul Şerban