Iată un nou show cu mare potenţial de ratinguri nebănuite: revolte la Chişinău. Dacă aveau loc la Ruse era mai bine, ajungeau şi mai rapid carele TV, cu moderatorii şi invitaţii lor buni la toate talkshow-urile. Sursa: Zoltan Lorencz Îi pasă cuiva de ce s-au ridicat basarabenii? Nici vorbă. De la Podul de flori încoace, cei mai mulţi români au privit dintr-o parte la basarabeni. Le-au spus „ruşi” când i-au întâlnit prin pieţe, vânzînd una-alta şi, în cel mai bun caz, i-au taxat drept visători când aceştia vorbeau despre unire. În cel mai răspândit caz, românii au spus „N-avem nevoie de sărăcia lor, ne ajunge a noastră.” Ştirile de la Chişinău au fost trecute aproape mereu şi aproape peste tot la rubirca „Externe” de unde, în dese rânduri, au fost scoase în favoarea altor ştiri, de prin alte zări mai acoperite de agenţiile de presă internaţionale.

Românii de dincoace de Prut nici nu ştiu prea bine ce nu le convine basarabenilor, n-au votat ei cu comuniştii? Se întâmplă deseori ca fraţii despărţiţi multă vreme să nici nu vrea să mai aibă de a face unii cu alţii, mai ales dacă li se tot induce ideea că fiecare doreşte ceva material de la celălalt. La Bucureşti, oamenilor li se spune că basarabenii vor banii românilor şi, mai ales, paşapoarte româneşti ca să poată pleca înspre Occident. La Chişinău, oamenilor li se spune că românii (prezentaţi ca nişte duşmani) le vor ţara, cu bogăţiile ei, şi vor să le exploateze forţa de muncă. Aceasta e politica, aceştia sunt politicienii. Există însă ceva mai mult decât atât. De acord, cei care protestează acum nu pot accepta încă patru ani de comunism, de închistare, de lipsă de perspective. Înainte de orice gând înalt, e vorba de vieţile lor concrete. Dar ei privesc înspre Bucureşti cu speranţă. N-o fi România modelul perfect, dar e un model şi o năzuinţă.

Cei mai mulţi dintre demonstranţi sunt tin