- Editorial - nr. 283 / 7 Aprilie, 2009 Prolog. Cu ani in urma, pe vremea in care Gigi Becali se inchipuia, ba Mihai Viteazul, ba Razboinicul Luminii, ba Vlad Tepes, intr-o seara de 9 august, presedintele PNG sosea la Targu-Mures cu un avion special, insotit de sociologul Dan Pavel, pentru a participa la o intalnire cu generalul (r) dr. Mircea Chelaru, presedintele PUNR, si cu membrii Biroului Permanent al partidului, sositi la Targu-Mures. Ne-am intalnit sus, la pensiunea "Adria" de la Platoul Cornesti. Il vad si acum, imprumutand gestul Ducelui, pozand in rolul marelui lider _ "maximo". Cu degetele mari ale mainilor varate pe dupa cureaua pantalonilor, cu pieptul scos inainte, se credea si se vedea seful unui mare partid. El tinea sa aiba, ca de obicei, ultimul cuvant. Era ambitia lui, intotdeauna sa detina controlul de pe pozitii de forta. Prestatia lui de a doua zi, la intalnirea cu membrii Biroului Permanent, a avut momentele ei de pomina. In loc sa-l lase sa vorbeasca, din partea PNG, pe sociologul Dan Pavel, a tinut, mortis, sa rosteasca el discursul. A fost un dezastru! Cand s-a pus la vot, din cei 41 de membri ai Biroului Permanent, pentru fuziunea asteptata n-au optat decat 11 peuneristi. Nu despre vot, ci despre cu totul altceva, adica despre felul de a fi al lui Gigi Becali este vorba. Fiind nevoie de un timp de deliberare, l-am rugat sa ne lase singuri, deoarece este vorba despre o prevedere a regulamentului. Rugamintea noastra l-a iritat, iar replica a fost de pomina, in "stilul Becali": "Ce regulament? Regulamentul sunt eu!". I-am amintit ca cineva, un rege al Frantei, a spus si el candva: "Statul sunt eu!". El era, totusi, rege, dar asta-i alta poveste! Nu peste mult timp, comentand personalitatea si faptele lui Gigi Becali, ca ziarist de data aceasta, nu ca om politic, dintr-un sentiment al premonitiei, atrageam atentia ca, incetul cu incetul, funia