Numirea Noricăi Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei a fost blocată de scoaterea din seifuri a mapei profesionale din care reieşea că a falsificat nişte documente pentru a condamna un infractor, la care s-a adăugat activitatea sa din ultimii ani în slujba blocării reformelor introduse de Monica Macovei şi susţinerii făţişe a dosariabililor parlamentari. La vremea respectivă, poziţiile în ce priveşte utilizarea backgroundului în accederea într-o funcţie publică au fost împărţite, PSD şi PNL susţineau că mapa profesională este o reîntoarcere la perioada comunistă şi la metodele securistice, PD-L, preşedintele şi o parte a societăţii civile pledau pentru verificarea candidaţilor şi aleşilor nu doar din punct de vedere profesional şi penal, ci şi al probităţii morale.
Norica Nicolai a utilizat falsul în detrimentul procedurilor legale, motiv pentru care democrat-liberalii nu o pot susţine în funcţia de ministru al Justiţiei, spunea atunci, pe bună dreptate, Emil Boc. În ce priveşte miniştrii penali Chiuariu, Şereş sau Păcuraru, după cum erau etichetaţi de Stolojan şi colegii săi de partid, acestora li se cerea urgent demisia.
Lucru previzibil, glorioasele vremuri ale verticalităţii în opoziţie au luat sfârşit odată cu preluarea puterii. Uitate sunt acum principiile, criteriile şi mapele profesionale, iar vorbele care dădeau frumos din coadă au fost înlocuite de un ridicat plictisit din umeri sau de câte un străveziu nu am fost informat, nu ştiam. Acesta a fost răspunsul livrat în cazul Costel Iancu, sechestratorul prietenilor interlopi, al lui Cornel Şerban, şeful de la Doi şi un sfert care trafica informaţii secrete pentru politicieni şi făcea presiuni pentru NUP-ul lui Popoviciu.
Penalii Ionel Manţog, Marcel Hoară, uns şef la Agenţia pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, omul de afaceri Arpád Pászkány, nominalizat într-un dosar de spă
