În 1989, rugbyul românesc se afla pe cai mari. Naţionala de seniori juca de la egal la egal cu marile forţe ale jocului cu balonul oval, iar ecourile victoriei istorice obţinute în luna decembrie pe legendarul stadion "Arms Park" din Cardiff, 15-9 cu reprezentativa Ţării Galilor, nu se stinseseră încă.
În acei ani, diferenţa dintre România şi naţiunile majore era destul de mică, astfel că nu puţine voci avizate susţineau că echipa noastră merita să fie invitată să participe la Turneul celor Cinci Naţiuni.
Pentru rugbyul românesc, primul examen al anului 1989 l-a reprezentat meciul cu Italia, din cadrul Campionatului European FIRA, care s-a disputat la începutul lunii aprilie pe Stadionul "23 August" din Bucureşti.
Deşi palmaresul întâlnirilor dintre cele două ţări era echilibrat, fiecare având câte 12 victorii, dintr-un total de 27 de meciuri disputate, România pornea clar cu prima şansă, nici măcar specialiştii italieni neacordând prea mare credit echipei lor.
"Cu România nu sunt multe speranţe, ceea ce nu înseamnă că la Bucureşti mergem cu o formaţie resemnată. Rugbyştii români au o reală valoare, mai ales după victoria contra Ţării Galilor, dar italienii s-au arătat în ultimele două partide din România cam la acelaşi nivel", remarca la vremea respectivă Luciano Ravagnani, directorul revistei Il mondo del rugby.
Pentru acest meci au fost selecţionaţi toţi "eroii de la Cardiff", iar aceştia au confirmat pronosticurile specialiştilor, impunându-se chiar mai clar decât se aştepta, cu scorul de 28-4. Iată formaţia aliniată de antrenorii Theodor Rădulescu şi Gheorghe Nica: Toader - Răcean, Lungu, Fulina, Boldor - Ignat, Neaga - Rădulescu, Dumitraş, Murariu - Ciorăscu, Oroian - Dumitrescu, Gh. Ion. Eroul jocului a fost Gelu Ignat, care şi-a trecut în cont un eseu, două lovituri de pedeapsă şi tr
