Becali incearca sa impuna, cu mijloace primitive, ceea ce altii reusesc cu metode mai sofisticate: sa se substituie statului, sa-l intimideze si, in final, sa-l cucereasca. Statul captiv nu e inventia unui cioban. De la Vantu sau Patriciu, Mazare de la Constanta sau dom' Costel de la Craiova, penalii mari si mici ne propun, in esenta, un sigur lucru: regulile lor. Aflam de la ei, de la marii suspecti ai Romaniei, ca statul e slab, prost administrator, abuziv, ca actioneaza arbitrar si iresponsabil. Lor, insa, totul le e permis. Cu ei, se vor gasi triburi intregi de borfasi si psihopati sa se solidarizeze. Va enervez si eu putin cu rapitorul din Pipera.

Becali e un erou pentru borfasi si psihopati. Romania fiind patria lor, valul de simpatie curge natural. A ne scuti de indignari patriotice. Spatiul public este azi luat ostatic, statul e captiv si incearca sa se elibereze. Restul e complicitate. Stupefiant: victimele se indragostesc lulea de calaul lor. Ziaristi care au luat pumni in ochi, personaje umilite, scuipate in gura de Becali (vezi cazul CTP), se simt datoare sa atace statul care i-a eliberat temporar de calaul lor. Sindromul Stockholm, nascut din ultra-populism. Orice solidarizare cu borfasii e triumful anarhiei asupra ratiunii. Opinia publica e agresata cu false dezbateri: e bine sa furi, sa rapesti, sa torturezi, sa-ti faci singur dreptate intr-un stat diluat? Ele, falsele dezbateri, legitimeaza subtil infiintarea si functionarea unui stat paralel, nelegitim. Romania se intoarce la sfarsitul unor aparente dezbateri publice la comuna primitiva, la trib. Fiecare cu pestera lui. Asistam la o mineriada politico-mediaticaimpotriva justitiei si statului de drept, la generalizarea abjectiei. Cinismul de Pipera s-a aliat cu prostia, banii cu spirite sarace, ticalosia extrema cu politica de bodega. Criza morala bate criza economica. Vedem si o justitie mai cu