Ori de câte ori cineva, luând aerul că spune ceva profund, declara c㠄Marx a avut dreptate“ şi proclama relevanţa marxismului pentru înţelegerea actualei conjuncturi economice sau a lumii contemporane, acesta devoalează una dintre următoarele două posibilităţi: a) habar nu are despre ce vorbeşte, b) ştie că spune prostii, dar le spune totuşi, fiind animat de motive ce nu au nimic de a face cu probitatea intelectuală.

Putem reformula observaţia de mai sus şi astfel: când un editorialist (român sau străin – în discuţia de faţă nu discriminăm pe baze naţionale) se lansează în piruete marxizante în încercarea de a da o aparenţă de armătură teoretică impresiilor sale, oricum rudimentare, asupra crizei, lumii şi vieţii, printre rânduri citim următoarea declaraţie: „Subsemnatul nu am studiat în viaţa mea nimic care să mă facă să înţeleg lumea economică în care trăiesc; sunt obişnuit să-mi dau cu părerea despre toate şi toţi fără jenă şi acum trebuie să scriu ceva despre criză, folosindu-mă de nişte clişee primitive pentru că altceva nu cunosc şi oricum nu mă duce mintea să mă dispensez de şabloane“.

Am plecat de la presupoziţia că gândurile şi impresiile individului în cauză sunt „oricum rudimentare“. Cum am ajuns la aceasta? Simplu: prin natura lucrurilor, dacă cineva este inteligent şi are simţul observaţiei, va găsi ceva interesant de spus despre un fenomen fascinant precum este criza, chiar şi dacă nu ştie teorie. Faptul că face apel la marxism arată nu numai că este incapabil să identifice şi să utilizeze un instrument teoretic serios, dar şi că este lipsit de inteligenţa naturală care să-l ajute să spună totuşi ceva cu sens, independent de recursul la vreun aparat teoretic sau altul.

Realitatea este că relevanţa marxismului pentru înţelegerea nu numai a crizei economice, dar în general a lumii secolului XXI este nulă. Dacă nu ai reuşit să observi