Cazul Gigi Becali. Emisiuni peste emisiuni, comentarii, opinii, ameninţări, creieri pe pereţi. Ce se vede la televizor este dezarmant. Mai toţi comentatorii sunt, fără doar şi poate, axaţi pe problema lui Gigi. Cu excepţia câtorva, care văd lucrurile aşa cum sunt şi nu le interpretează altfel.
De fapt, ce se vede clar? Iată ce: a) arestarea lui Gigi Becali pare a avea, fără îndoială, şi ceva implicaţii politice; b) arestarea lui Gigi Becali a fost un show de televiziune, un circ, o manea cu lacrimi şi emoţii, o telenovelă românească în urma căreia tot poporul român, din demnitate, ar trebui să emigreze oriunde ar vedea cu ochii şi să lase cu faţa în soare "circari" care învârt România pe degete; c) există toate premisele ca Gigi Becali să fie suspectat de a fi participat, direct sau indirect, la o infracţiune deosebit de gravă; d) actul de justiţie românesc este, în asemenea situaţii "speciale", cel puţin bizar. Ce ne interesează pe noi din toată treaba asta? Soarta lui Gigi Becali? Nu, cu siguranţă că-şi va rezolva într-un fel problemele. Cred că ne interesează câteva concluzii. Iar acestea, pe marginea desfăşurării evenimentelor, sunt simple. România nu este un stat de drept. România este orice altceva decât un stat de drept. În România legea nu are nicio valoare pentru că este respectată discreţionar. Într-o ţară care nu are la bază conştiinţa statului de drept, oamenii tremură de frică. Douăzeci de milioane de români se întreabă îngrijoraţi, seara, ce le-o aduce dimineaţa.
Pe stradă, la serviciu, în discuţiile private pe care le am, observ un lucru constant, o stare care nu se schimbă şi devine din ce în ce mai acută: frica. Frica este esenţa pe care este construită România de vreo 75 de ani. Frica de a spune adevărul, frica de a nu fi agresat, frica de a nu fi jignit, frica de a nu muri de foame, frica de bandiţi, frica de politicieni, fri
