În zilele de 34 aprilie, la Strasbourg şi Kehl a avut loc summit-ul de aniversare a 60 de ani de la înfiinţarea NATO. În continuare, revista 22 vă prezintă câteva elemente de bilanţ.
Responsabilităţile cetăţeniei globale continuă să ne unească. În acest nou secol, americanii şi europenii deopotrivă vor trebui să facă mai mult, nu mai puţin... este singura cale de a ne proteja securitatea noastră comună..., spunea Barack Obama în vara lui 2008, în Piaţa Victoriei din Berlin, în faţa a 200.000 de europeni. Încă de atunci, era previzibil că o administraţie Obama va cere Europei o implicare mai profundă în gestionarea ameninţărilor de securitate care afectează spaţiul euroatlantic.
Cum era de aşteptat, problematica Afganistanului a ocupat prim-planul summit-ului aniversar al Alianţei, de la sfârşitul săptămânii trecute. În acest context, mesajul transmis Europei de preşedintele Obama a fost unul foarte clar: Nu putem câştiga exclusiv printr-o componentă militară. Dar va exista şi o componentă militară, iar Europa nu se poate aştepta ca Statele Unite să-şi asume singure această povară. Nici nu ar trebui, pentru că Afganistanul este o problemă comună şi rezolvarea sa presupune un efort comun. Deja, Washingtonul a anunţat suplimentarea forţelor sale din Afganistan cu 21.000 de oameni, fiind foarte posibil ca numărul lor să crească pe parcursul anului cu încă 10.000 de militari.
Strategia propusă de Obama pentru stabilizarea Afganistanului presupune, pe de o parte, securizarea populaţiei civile şi, în al doilea rând, consolidarea capacităţii guvernului de la Kabul de a-şi extinde controlul asupra teritoriului naţional, în special prin dezvoltarea armatei şi a poliţiei naţionale. Irakul ne arată că, pe termen scurt, o campanie de contrainsurgenţă centrată pe securizarea populaţiei civile presupune disponibilitatea acceptării unor pierderi mai mari, pe
