Sorin Ioniţă: "Un spectacol de neuitat a avut loc ieri în faţa Tribunalului Bucureşti, unde se judeca recursul la cererea de reţinere a lui Gigi Becali."

Profitând de vremea frumoasă de primăvară, au venit să strige democratic pe peluză şi să ia o gură de soare, ca în anii buni de după Revoluţie, nu doar previzibilele familii de romi din Ştefăneşti, pe care le ştim de la alegerile locale din 2008, când iobagii de pe domeniile latifundiarului se încăierau cu cei cumpăraţi de organizaţia PSD Ilfov (între timp căzută la datorie în războiul civil cu aripa Vanghelie).

Nu, a fost lume mult mai multă şi colorată: călugăriţe cu duhovnicul în frunte, într-un gen de mobilizare nervoasă care amintea de scandalul paşapoartelor diavoleşti 666 sau de cazul „Tanacu”; cetăţeni sărmani din sate inundate pe unde a făcut Becali filantropie, suiţi în autocare şi aduşi în mod spontan la Bucureşti; sportivi-mândria ţării, probabil colegi de disciplină olimpică cu dl Smărăndescu şi ceilalţi trei oameni de casă, reţinuţi şi ei în arest şi pe nedrept ignoraţi de opinia publică în favoarea mult mai celebrului lor patron; galeria Steaua, dar nu aia rea, care e contra patronului, ci aia bună, care stă la tribunele 1 şi 2; avocăţaşi veniţi să se bage singuri în seamă şi să pupe în fund fără să le-o ceară nimeni, doar-doar i-o angaja şi pe ei vreun mogul cu probleme când o avea nevoie; domni în costum ponosit şi purtând ecusoane naive, auto-confecţionate, ce încearcă să intre în cadru când se filmează ceva, Don Quijoţi ai vreunei cauze obscure de care ştiu doar vecinii lor din scara blocului (o specie foarte numeroasă în anii ‘90 şi care între timp credeam că dispăruse); poliţie care dirijează circulaţia şi se ceartă cu motocicliştii; jandarmi care, din fericire, nu fac nimica; în fine, popor gură-cască, târgoveţi, oşteni.

A, şi televiziunile desigur, dacă e