Revin, iata, la seria de analize despre lumea bancilor in noua lume. Incercand sa raspund la o intrebare obsedanta: „Cand vor relua bancile romanesti activitatea de creditare?"

Aceasta intrebare, exprimand o fireasca stare de nerabdare si de neliniste, nu are din nefericire cum sa primeasca raspunsul asteptat. Pentru ca, multi ani de aici inainte, creditarea isi va mentine reculul. Si cine stie daca, in viitorul previzibil, vom mai vedea in Romania o derulare a creditarii ca in anii 2003-2008. In Romania si in nenumarate parti ale planetei. Criza schimba lumea si ne obliga sa alegem un alt stil de viata. Ceea ce nu va insemna, desigur, ca sistemul bunastarii pe datorie sa-si inceteze rolul. Dar este cert ca acest sistem isi va restrange sfera de actiune.

Sa ne amintim. Anul 2003 a marcat, in Romania, un nou capitol. A fost deschis drumul consolidarii si dezvoltarii unor produse financiare a caror importanta este cardinala: creditul de consum si creditul ipotecar. Practic, pana in anul 2003, cele doua tipuri de credite au inaintat cu o timiditate excesiva. In 2003 insa, creditul de consum a facut explozie. In Romania, Banca Nationala a fost nevoita sa intervina cu masuri de temperare. Intai si intai, pentru a-i feri pe cei ce se repezeau sa se imprumute la banci de nedorite drame ce ar fi putut sa fie determinate, pe parcursul indelungat al derularii creditului, de o eventuala insolvabilitate. Asa cum se ajunsese deja la cheltuielile pentru lumina, caldura si intretinerea locuintei, multe familii intrand in incetare de plati. Dar Banca Nationala nu si-a propus nicio clipa sa blocheze creditul. Doar l-a temperat. Plecand de la ideea ca, in zilele noastre, creditul bancar reprezinta o institutie moderna, fara de care nu poate fi conceput drumul catre bunastare. Cu o conditie: ca nici imprumutatorii, nici cei ce se imprumuta sa nu sfideze riscurile