Un câine flocos şi zdrenţuros caută să-şi facă loc printre zeci de perechi de picioare. O juma’ de pereche i se înfige în dos. Se uită speriat în urmă şi o şterge la sănătoasa. Era probabil un câine anti-Becali şi nu era binevenit printre zecile de susţinători ai finanţatorului Stelei.
Mulţimea destul de pestriţă, de la copii de câţiva ani până la mămăi de 60-70 de ani, s-a agitat şi a strigat de dimineaţă până-n seară. "Liber, liber", "Becali", "Eliberaţi-l". Platoul din faţa Tribunalului Bucureşti a fost arena pentru dezlănţuirea forţelor corzilor vocale ale susţinătorilor lui Gigi Becali. Au strigat până au răguşit, s-au îmbrăcat cu tricouri pe care era înscris "Free Gigi", au spus "Tatăl nostru", au făcut tumbe, s-au lamentat, au plâns şi tot degeaba. Becali rămânea în arest, situaţie care de altfel l-a făcut să fie agitat toată noaptea şi să nu poată dormi.
Un domn, cu un tricou alb pe care scria "Free Willy" (ah pardon "Free Gigi"), se agita cu foc şi patos dirijând. Ba, pardon. Aşa am crezut vâzându-l cum îşi agita mâinile în aer. De fapt, concentra toate energiile pozitive ale celor prezenţi, făcând ordine în scandări şi aplauze. Cam cum se face la emisiunile cu aplaudaci, unde există întotdeauna cineva care-ţi face semn când trebuie să râzi şi când trebuie să aplauzi. Domnul dădea tonul la aplauze ritmate (şi ordonate) şi la ordinea scandărilor. Adică "Becali, Becali, Becali" nu urma niciodată după "Eliberaţi-l". Deodată se face linişte şi doar o rumoare necontrolată de nimeni se mai aude. Câteva capete dispar, siluetele topindu-se undeva printre ceilalţi. Se "făcu" un cerc de câţiva oameni lăsaţi pe genunchi care se rugau şi spuneau "Tatăl nostru". Nici nu zic bine "Amin" şi iar "Becali".
"AM VENIT BOU ŞI AM PLECAT VACĂ"
N-apuc să mă scutur bine de cojile de seminţe pe care mi le