N-au trecut decat vreo doua luni de la adoptarea bugetului si prima rectificare este iminenta. O evolutie previzibila avand in vedere macar cifrele total nerealiste de la care pleca acesta.

Va fi, desigur, o rectificare pe minus, in urma careia ministerele vor pierde sume importante, in frunte cu Educatia, Mediul, Internele, Sanatatea, adica ministere PSD.

E drept, intotdeauna ministerele sociale au fost primele expuse la taieri pentru ca sunt si cele mai mari consumatoare. In coalitia PSD+PD-L insa, cu interese inclusiv electorale atat de diferite, nervozitatea e maxima, dar si mai mare pare cea a sindicatelor.

Nu trebuie sa fii un geniu ca sa deduci ca taierea bugetelor ministerelor se va rasfrange asupra fondurilor de salarizare. De aici o dilema greu de rezolvat. In limitele bugetului diminuat, ce e de ales: salarii inghetate, daca nu chiar mai mici, sau conservarea, poate chiar o oarecare crestere a salariilor, dar mai putini angajati?

Tertium non datur.

Intrebarea nu este insa doar pentru liderii sindicali. Ea este, pana la urma, o optiune a intregii societati. O prima reactie in conditii de criza este favorabila pastrarii numarului de angajati.

Si in sectorul privat, se opteaza, in general, pe cat posibil, pentru reducerea salariilor, pana trece criza. Dar acolo schema de posturi este deja gandita pe criterii de eficienta, astfel incat fiecare om care primeste salariu este necesar.

La stat, nu se intampla asa. Sunt sute de posturi inutile, de oameni platiti degeaba care taie frunza la caini. Salariile lor reprezinta bani aruncati pe geam.

Criza este un moment ideal pentru a scapa de acest balast. Daca nici sub presiunea ei guvernul nu-si va reforma si nu-si va restructura institutiile, atunci nu o va face niciodata. Iar daca acesti angajati inutili raman, in numele