La margine de oraş şi la marginea societăţii, o suprafaţă de doi metri pătraţi de persoană pare un lux. În locuinţe sociale cu o singură cameră îşi duc traiul între şapte şi 11 persoane. Dormitorul comun ţine loc de sufragerie, bucătărie şi cameră de zi. F-urile de pe Aleea Nehoiu au fost inaugurate anul trecut în vară de Primăria Sectorului 4 din Bucureşti. De repartiţii au beneficiat în primul rând evacuaţii din casele naţionalizate. Administraţia locală s-a străduit: blocurile arată decent, sunt vopsite proaspăt, au termopane, iar camerele şi holurile au fost renovate cu gresie şi faianţă.

Locatarii de aici nu reclamă nimic: nici presiunea la apă caldă, nici lipsa apei reci. Spun doar că se sufocă! Ar simţi oare altfel fiecare dintre noi dacă ar fi nevoit să împartă 12 metri pătraţi cu alte şase şi chiar zece persoane?

Trei generaţii într-o încăpere

Gheorghe Traian e trecut de 50 de ani şi a fost evacuat în urmă cu şase ani din cele trei camere pe care le ocupa cu familia într-o casă naţionalizată din cartierul Şura Mare. Până în august anul trecut au stat toţi într-o baracă în Vidra (judeţul Ilfov). În aceste condiţii, repartiţia dată de primărie a venit ca o mană cerească.

Bărbatul, soţia lui, patru copii, nora şi un bebeluş de numai trei luni împart cei 12 metri pătraţi ai locuinţei sociale, dotată cu o chiuvetă şi o toaletă. Plătesc lunar 22,5 lei chiria subvenţionată de Consiliul Local, dar ajung să dea la întreţinere şi câte 400 de lei pe lună. Aici intră apa caldă, apa rece, căldura şi energia electrică.

„Eu câştig cam 400 de lei pe lună, ca om de serviciu la blocul ăsta. Nevasta ia şi ea alocaţia de însoţitor pentru unul dintre copii, care are handicap. Cel mare mai lucrează şi el ca zilier la spălătoria de maşini de la stradă”, prezintă Gheorghe Traian veniturile lunare ale familiei.