Un nou studiu efectuat de specialiştii universităţilor Cornell din Ithaca şi Rockefeller din New York demonstrează cercul vicios care îi face pe copiii săraci să aibă mai puţine şanse de succes în şcoală şi astfel să obţină calificări mai slabe, care să ducă la slujbe mai prost plătite şi să perpetueze starea de sărăcie de-a lungul mai multor generaţii. Stresul cronic, rezultat al creşterii într-un mediu sărac, are un impact direct asupra creierului, cel mai mult avînd de suferit capacitatea de memorare a copiilor din familii sărace. Există foarte multe argumente care probează faptul că familiile sărace trăiesc sub imperiul unor puternici factori de stres, iar acest stres are multe consecinţe nefaste asupra creierului, afectînd dezvoltarea cognitivă a copiilor din aceste familii. Avînd în vedere criza economică actuală, care împinge şi mai multe familii sub pragul sărăciei, acest studiu deschide o cale spre înţelegerea efectelor pe termen lung pe care le are sărăcia şi stresul asociat pauperităţii în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală a copiilor.

Studiile anterioare care doreau să explice diferenţa dintre nivelul de succes în viaţă atins de copiii din familii sărace comparativ cu cei din familiile normale sau bogate, s-au axat pe căutarea anumitor factori genetici care influenţează gradul de inteligenţă sau pe identificarea unor factori care poluează mediul în cartierele sărace, aşa cum ar fi plumbul şi nu în ultimul rînd pe ideea că în cazul familiilor sărace, copiii sînt crescuţi fără a fi stimulaţi intelectual. Oamenii de ştiinţă au formulat ipoteze care susţineau că fie factorii genetici, fie cei de mediu, îi fac pe unii copii din familii sărace să nu se descurce în şcoală. Printre factorii legaţi de experienţa de viaţă mai redusă a copiilor săraci se numără faptul că aceştia nu fac atît de multe excursii sau vizite la muzee, au mai puţine