În primăvara lui 1989, Mihai Leu se pregătea intens pentru Campionatele Naţionale de Box ale Germaniei. Voia să câştige titlul, după ce în 1988 îl pierduse cu doar 16 secunde înainte de final. Era singur printre străini. Nu îşi mai văzuse familia de aproape un an şi jumătate.
La Hunedoara, familia Leu era chemată periodic la Miliţie să dea cu subsemnatul despre fuga lui Mihai şi despre ceea ce vorbeau la telefon. Nicolae Leu, tatăl lui Mihai, se gândea din ce în ce mai des la o posibilă fugă din România. Nici tatăl şi nici fiul nu şi-au imaginat că sunt la doar câteva luni de reîntâlnire.
Hunedoara, sfârşit de martie 1989. Nicolae Leu este căutat de nişte miliţieni. E rugat să îi însoţească. Se supune. Omul este ţinut câteva ore sub supraveghere. Nu prea înţelegea de ce. A aflat: Nicolae şi Elena Ceauşescu erau la Hunedoara. El era tatăl lui Mihai Leu, sportivul care în urmă cu un an şi jumătate fugise din România. Era tatăl unuia care fusese condamnat la şapte ani de închisoare, pentru că avusese curajul să nu se mai întoarcă în România. Trădase. Fiul nu era chiar oricine: era campion mondial de juniori şi... transfug. Dacă tatăl făcea scandal?! Nu puteau să rişte, aşa că au preferat să îl ţină ascuns, preventiv. Habar nu aveau că tatăl se gândea de ceva vreme să îşi urmeze fiul.
Leverkusen, Germania, sfârşit de martie 1989. Mihai Leu se pregăteşte pentru Campionatele Naţionale de Box ale Germaniei. Are la dispoziţie doar câteva luni să schimbe argintul din 1988 în aur. Îi era dor de familie şi de ţară. Ştia că nu îşi va vedea prea curând nici familia, nici ţara. Era vicecampion al Germaniei, campion mondial de juniori, avea cetăţenia germană. Din păcate, avea o familie care era în România şi despre care ştia că e supravegheată. Şi tot în România avea o condamnare de şapte ani de închisoare, pentru că fugis
