Claudiu Condor, 27 de ani, originar din Harghita, munceste pe santier la Caserta, langa Napoli. Traieste in Italia de aproape 10 ani de zile. El a ajuns la Aquila luni dimineata, la cateva ore dupa cutremur, sa-si caute fratele, Daniel, care locuieste la Onna si nu raspundea la telefon.
Disperat, Claudiu a parcurs cu sufletul plin de neliniste cei 400 de kilometri care despart Caserta de locul tragediei. Ajuns la Aquila, a primit un telefon din Romania: Daniel este acasa, in afara oricarui pericol. Doar cu cateva ore inainte de seism a decis sa se intoarca in tara. Parca a presimtit ceva dupa zecile de mici cutremure care au zguduit zona in ultimele luni.
Dupa convorbirea cu fratele sau, care l-a linistit putin, Claudiu a asistat cu groaza la scenele dramatice de dupa seism: cautarile chinuitoare ale supravietuitorilor sub daramaturi, speranta pentru cei raniti grav, disperarea locuitorilor pentru rudele disparute si deznadejdea pentru pierderea celor agonisite o viata intreaga. Zguduit de situatia din fata ochilor, Claudiu a decis sa nu se intoarca acasa, la Caserta, ci sa incerce sa dea o mana de ajutor acelor disperati ramasi fara nimic. Din acea clipa, Claudiu nu s-a miscat din Piazza d’Armi, locul unde a fost instalata prima tabara pentru sinistrati.
L-am contactat pe Claudiu la telefon, miercuri, in jurul orei pranzului, cand a terminat de cateva minute sa distribuie micul dejun in tabara din Aquila. De doua zile, de cand a pus piciorul in orasul semi-distrus, nu a dormit nici macar o ora…
“Am distribuit acum micul dejun: lapte, cafea, ceaiuri si cornuri. Am inceput acum 4 ore, nici nu pot tine contul celor pe care-i hranim: cateva sute de perosane, poate o mie. Am inceput sa lucrez in tabara din Piazza d’Armi luni dimineata, la ora 10, dupa ce am aflat ca fratele meu este bine. M-am dus la cei de la Protectia civila
