Furie, manie, indignare, violenta. Cu aceste cuvinte putem exprima starile de spirit care au irupt in Republica Moldova luni si, mai ales, in cursul zilei de marti, 7 aprilie. O uriasa deceptie post-electorala a scos in strada cateva zeci de mii de tineri. Acestia, initial, au manifestat pasnic impotriva actualei puteri, reclamand fraudarea alegerilor din 5 aprilie. Nu se stie cine a aprins scanteia violentelor. Protestatarii sustin ca au fost provocati de politie, de scutierii care i-au imbrancit de pe treptele presedintiei. Reprezentantii fortelor de ordine dau vina pe manifestanti.
Au fost luate cu asalt sediile Presedintiei si Parlamentului, au avut loc acte de distrugere si vandalism – la ora cand scriu aceste randuri, incendiul a cuprins mai multe birouri din cladirea Parlamentului, fara ca autospecialele sa intervina, de parca s-ar fi dorit infricosarea populatiei. Marti, am urmarit la Chisinau scene ce mi-au evocat episoade similare de la Belgrad, Tbilisi si Kiev, derulate in ultimii ani. In fiecare dintre aceste cazuri, a fost vorba de o revolta populara impotriva unor regimuri politice autoritare, care falsificasera alegeri considerate capitale pentru destinul acestor tari.
Manifestatia de ieri, de la Chisinau, s-a mutat spre seara in Piata Marii Adunari Nationale, in fata cladirii guvernului, acolo unde erau asteptate rezultatele negocierilor dintre puterea comunista, in frunte cu presedintele Voronin, si liderii celor trei partide ale Opozitiei, calificate in noul parlament: Vlad Filat, Dorin Chirtoaca si Serafim Urecheanu.
Discutiile nu s-au soldat cu o finalitate clara. Puterea refuza, deocamdata, sa permita renumararea voturilor, isi mentine acuzatia de lovitura de stat formulata la adresa Opozitiei, si nu admite accesul reprezentantilor partidelor democratice la televiziunea publica – televiziune care nu a suflat nic
