Silviu Sergiu: „Nu înțeleg cum au căzut în capcana victimizării lui Becali formatori de opinie veritabili. Lovind cu sete în procurori și judecători, i-au făcut latifundiarului un serviciu imens”.

Valul de simpatie din jurul arestării lui Gigi Becali este explicabil. Nu mă surprinde că o parte a societăţii (din fericire minoritară) tratează aproape cu deferenţă un personaj detestabil, nociv, de mitocănia căruia puţini au scăpat. Cei care l-au martirizat pe Becali au făcut-o interesat. Corul bocitoarelor a fost pestriţ: rude penale ale latifundiarului, oameni de fotbal cu afaceri oneroase temători că ar putea deveni ţinte ale procurorilor, politicieni care au invocat obsesiv pericolul dictaturii prezidenţiale, pentru că speră ca Băsescu să piardă alegerile, ziarişti plătiţi din valizele fotbalului românesc, ziarişti pur şi simplu imbecili sau moguli care visează la un stat captiv.

Nu înţeleg însă cum de au căzut în această capcană lideri de opinie veritabili, a căror moralitate şi inteligenţă nu pot fi puse la îndoială. Aceştia i-au făcut un serviciu imens lui Becali, lovind cu sete în procurori şi judecători.

Dan Tăpălagă, colegul meu de la Hotnews.ro, vede în aceştia nişte victime ale „sindromului Stockholm născut din ultra-populism”, din nevoia acestora de a plăcea unui public, cu standarde din ce în ce mai joase. Rememorând ultimele zile, cred că avem de-a face cu un fenomen diferit pe alocuri, pe care l-am putea boteza „sindromul Pipera”.

Câteva cuvinte despre sindromul Stockholm. În 1973, doi indivizi au jefuit o bancă din capitala suedeză, luând ostatici patru funcţionari ai băncii, care au trăit şase zile sub ameninţarea armelor. În momentul în care forţele speciale de intervenţie au intrat în bancă, în mod paradoxal, victimele au opus rezistenţă încercării autorităţilor de a-i elibera. Ulterior, au refuzat să