Entuziasmul tinerilor basarabeni nu ajunge: trebuie forţe politice care să acţioneze cu adevărat alături de ei şi să îngroaşe astfel vocea străzii. Sursa: Codrin Prisecaru

Forţe care să fie dispuse să-şi asume, alături de tineri, şi partea urâtă a manifestaţiilor: distrugerea câtorva geamuri ale clădirilor Parlamentului sau Preşedinţiei, câteva scaune rupte. Nu s-a văzut până acum revoltă adevărată fără asemenea întâmplări, temperatura secundei le impune aproape.

Indiferent ce-ar spune liderii opoziţiei, respectul faţă de instituţiile statului nu stă în asta, iar pentru schimbări adevărate e nevoie de mai mult decât de lumânări aprinse. Respectul trebuie reconstruit din temelii, în urma renaşterii respectivelor instituţii.

Din centrul Chişinăului au lipsit zilele trecute discursurile, mobilizatoare sau liniştitoare. Opoziţia înseamnă Dorin Chirtoacă, Serafim Urechean, Vlad Filat, luaţi fiecare în parte – lucrurile care-i separă sunt prea numeroase pentru a putea fi enumerate aici.

În lipsa personajelor adunate la tribună, manifestanţii şi-au pus la punct propria listă de revendicări, destul de diferită de a politicienilor. Încrederea în reprezentanţii opoziţiei pare să se fi pierdut undeva prin 2005.

Este anul în care marea speranţă a românismului de peste Prut, liderul Partidului Popular Creştin Democrat, Iurie Roşca, a decis să guverneze alături de comunişti. Alţi politicieni de opoziţie s-au lăsat între timp cumpăraţi de Putere. Şi nimeni nu s-a sinchisit să le garanteze oamenilor că cei rămaşi „pe baricadele” de acum ar fi altfel.

Mai mult decât forţa cu care ar putea reacţiona comuniştii trebuie să sperie cuminţenia forţelor democratice.

CITIŢI ŞI:

Moldovenii au ieşit în stradă la Paris

Chişinăul deschide o campanie de represalii diplomatice @N_