- Diverse - nr. 284 / 8 Aprilie, 2009 Daca acel loc exista cu adevarat, in mod sigur, el se confunda cu locul in care ne-am nascut. Pentru fiecare dintre noi, muritorii, locul nasterii este "cel mai frumos loc de pe pamant", indiferent la ce nivel de ad-miratie am ajuns. Pentru alte locuri, mai mult sau mai putin exotice, avem doar placeri si bucurii schimbatoare. Spun toate acestea, pentru a face intrarea mai lina intr-un spatiu in care amintirile copilariei imbra-tiseaza, fara rezerve, frumoasa asezare mureseana numita simplu: Gambut. Acest sat, la o traducere fara pretentii, ar putea fi numit Valea Carpenului, nume regasit in documentele sta-panirilor pasagere. Are peste 700 de ani de existenta, atestata documentar, si cu peste doua milenii de traire neintrerupta, dupa cum se poate presupune, plecand de la dovezile arheo-logice scoase la iveala. In hotarul satului Gambut s-au descoperit vestigii ale unei asezari proto-dacice si o necro-pola agatarsa. Este, dupa toate dovezile existente, cea mai ve-che necropola agatarsa din acest spatiu. Indiscutabil, comu-nitatea dainuie dinaintea primei atestari documentare. Cei plecati din Gambut, jude-tul Mures, si urmasii urmasilor lor sunt risipiti in toate colturile tarii si ale lumii. Ei au un semn distinctiv, fata de cei cu care sau alaturi de care convietuiesc: se daruie fara rezerve. Mai sunt oameni cu sufletul mare si frumos, dar mai rar ca ei. Am descoperit semne ale gambutenilor in Australia, Irlanda, Africa, S.U.A. si America de Sud si peste tot in Europa. Ei sunt mandri ca apartin unui spatiu atat de special. Din nefericire, exodul spre Ame-rica, de la inceputul secolului XX, razboaiele mondiale, industriali-zarea fortata si mirajul lumii moderne am depopulat aceasta asezare. Imbucurator este faptul ca ceea ce a ramas s-a pastrat si s-a conservat in conditii destul de bune. Pentru a nu se degrada si distru