Criza din 2007 a redus mult preţul activelor, iar analiştii îşi modifică prognozele tot mai des, oferind mai mult un status al evoluţiilor decât o proiecţie. Referinţa a ajuns marea depresiune din 1930. Făcând o asemenea comparaţie, pesimismul a ajuns la cote înalte, în acord cu prognozele: criză prelungită, revenire costisitoare şi de durată. Însă acestea au drept bază experienţa anterioară, ceea ce ar putea duce la aşteptări distorsionate. Fără îndoială că dimensi

Criza din 2007 a redus mult preţul activelor, iar analiştii îşi modifică prognozele tot mai des, oferind mai mult un status al evoluţiilor decât o proiecţie. Referinţa a ajuns marea depresiune din 1930. Făcând o asemenea comparaţie, pesimismul a ajuns la cote înalte, în acord cu prognozele: criză prelungită, revenire costisitoare şi de durată. Însă acestea au drept bază experienţa anterioară, ceea ce ar putea duce la aşteptări distorsionate. Fără îndoială că dimensiunea crizei e foarte mare şi corecţiile severe, însă atitudinea actorilor e diferită: băncile centrale au avut reacţii prompte, majore şi coordonate. Aşadar, avem o criză care din anumite perspective poate fi comparată cu marea depresiune. Reacţiile însă au fost diferite, deci şi evoluţiile şi rezultatele sunt de aşteptat să sufere modificări. În această ordine de idei, luând în considerare viteza cu care merge criza, plaja de evoluţii rămâne deschisă. Câteva tendinţe se conturează deja. Întoarcerea la tradiţionalism a sistemelor financiar-bancare, limitarea utilizării excesive a instrumentelor financiare derivate şi complexe, o temperare şi reevaluare a proceselor de globalizare. Surpriza plăcută ar putea veni din robusteţea de care vor da dovadă economiile la nivel global, reeditând în curând creşterea. Însă selecţia la nivelul sectoarelor şi companiilor va fi puternică şi dură. Cine va da dovadă de mobilitate şi se va repoziţiona