Se pare că asistăm la un revival al romanului de ficţiune istorică. Genul căzuse în desuetudine în ultimii 40 de ani pe aproape tot mapamondul, exceptînd Statele Unite, unde Gore Vidal a dat la lumină capodopere ale genului istoric, iar nenumăraţii autori de literatură western, dintre care menţionăm doar cîteva nume – Louis L’Amour, Thomas Berger, Evan S. Connell, Terry C. Johnston, Michael Blake –, au publicat volume ce au entuziasmat generaţii întregi de fani. Dar, recent, au apărut, la noi, mai multe romane ce şi-au plasat acţiunea în timpuri trecute şi care, pe lîngă eroii principali – de obicei personaje fictive –, au evocat personalităţi concrete, unele chiar de primă mărime şi importanţă. Şi, pe lîngă aceasta, au recreat, cu mai multă sau mai puţină inspiraţie şi talent, un mediu veridic de acţiune pentru acei eroi. Ne referim aici la trei romane ce au folosit drept pretext evenimente care au avut repercusiuni asupra istoriei româneşti moderne. Le expunem atît în ordinea cronologiei fireşti a faptelor, cît şi în funcţie de reuşita descrierii fundalului de epocă, a eroilor şi a credibilităţii intrigii. Este vorba despre Domnişorul Georgie de Beryl Bainbridge (Editura Leda, Bucureşti, 2007, traducere Cornelia Marinescu), Gambit turcesc de Boris Akunin (Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, traducere Denisa Fejes) şi Zilele regelui de Filip Florian (Editura Polirom, Bucureşti, 2008). Dame Beryl (n. 1934), înnobilată în anul 2000 pentru valoarea scrierilor sale, îşi publicase romanul în 1998 şi folosise Războiul Crimeii drept cadru de desfăşurare a acţiunii. Dar, cu excepţia ultimului capitol, în care descrie, la persoana întîi, o confruntare la baionetă între englezi şi ruşi, precum şi activitatea pionierilor fotografiei de front – de unde şi titlul acestuia, Zîmbiţi, băieţi, zîmbiţi (ca parafrază la unul dintre marşurile britanice populare în epocă, Cheer,