Jean Mattern, coordonatorul a două colecţii importante ale Editurii Gallimard, „Du monde entier“ şi „Arcades“, consacrate literaturii străine, a debutat de curînd ca scriitor, cu romanul Băile Király. Romanul a apărut la foarte scurt timp în limba română, la editura Polirom, în traducerea lui Silviu Lupescu. Scriitorul francez s-a aflat în România pentru lansarea cărţii sale, la Timişoara, pe 30 martie, şi la Bucureşti, pe 1 aprilie. Băile Király, primul dumneavoastră roman, apărut de curînd în limba română la editura Polirom, se citeşte uşor, dintr-o suflare, stilul e direct, iar povestea te ţine. Am fost însă surprinsă să descopăr că este un roman despre rădăcini. De ce un roman despre rădăcini? De ce în această perioadă a globalizării? Sau tocmai în această perioadă se pune problema? Ca scriitor, trebuie să spun în primul rînd că fiecare cititor, fiecare critic este liber să interpreze, să vadă în roman ceea ce vrea, însă pentru mine, nu este un roman despre rădăcini. Este un roman despre origini. Vreau să fac o distincţie între „origini“ şi „rădăcini“. „Rădăcini“ este un cuvînt care descrie o situaţie botanică, aceea a unei plante, a unui copac prins în pămînt, captiv într-un sol de care are nevoie pentru a creşte. Un copac rămîne acolo unde este plantat. Da, într-adevăr, Gabriel, personajul central, spune „că nu sîntem plante de apartament“ şi totuşi continuă să fie obsedat de rădăcinile sale. Nu de rădăcini, ci de poveştile care nu i-au fost spuse. Pentru mine este o diferenţă importantă. Gabriel rămîne, cel puţin pentru o bună bucată din roman, prizonierul acestei tăceri, a ceea ce nu a fost spus, a poveştilor care i-au fost refuzate. El este în căutarea cuvintelor care nu i-au fost date, a poveştilor nespuse. Poveştile le purtăm în noi, le cărăm, le transportăm, le ducem cu noi. Mergem unde vrem cu aceste poveşti. Rădăcinile ne leagă de un loc, de un p