- Diverse - nr. 285 / 9 Aprilie, 2009 La 11 aprilie 1858 se nastea, la Bucuresti, Barbu Stefanescu Delavrancea (1858-1918), scriitor, orator remarcabil, avocat, membru al Academiei Romane. Personalitate de prim rang a literaturii romane de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, Barbu Stefanescu Delavrancea s-a impus in domeniul dramaturgiei, al prozei, publicisticii si oratoriei. Daca in dramaturgie Delavrancea se incadreaza in curentul romantic, prin teme, motive, modalitati artistice, in proza sa coexista mai multe tendinte literare, de la romantism la realism si naturalism. Discursul ce ilustreaza in modul cel mai elocvent talentul oratoric al lui Delavrancea e Patria si patriotismul, rostit cu ocazia zilei de 24 ianuarie, "sarbatorirea - cum zice oratorul - iubirei de Patrie si a puterei de a ne creea o Patrie!". Definind patria, Delavrancea o plaseaza nu in exterioritatea decorului in care este incadrata o natiune, ci mai degraba in acea geografie launtrica, unde relieful afectiv e alcatuit din sentimente precum nostalgia, uitarea de sine, daruirea si generozitatea pentru semenul nostru, proiectia sinelui intr-un trecut legitimator: "Patria este inlauntrul nostru, si-o ducem cu noi peste tari si peste mari, si numai cand suntem departe si in singuratate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, si nu gasim mangaiere decat in restriste si in lacrami. Patria nu e pamantul pe care traim din intamplare, ci e pamantul plamadit cu sangele si intarit cu oasele inaintasilor nostri". In Patria si patriotismul ni se reveleaza toate calitatile de orator ale lui Delavrancea: stapanirea deplina a resurselor limbii, retorismul dispus pe mai multe tonalitati, capacitatea de reprezentare a ideilor, forta de persuasiune, rigorismul moral si suflul patriotic, imbinarea fiorului evocator si a patetismului, ca si o deplina plasticizare a notiunilor cu in