Pelerin sau turist? Pe aici a mers Dumnezeu
Tabloul e mereu acelasi: inotatori, biciclisti, amatori de jogging. Barbati de toate varstele. O singura femeie: o tanara de vreo treizeci de ani, cladita ca o amazoana de pe un basorelief elen. E cu un cap mai inalta decat ceilalti, iar costumul negru, mulat pe trupul fara cusur o face si mai inalta. "Ceasornicul" meu secret… La 7.30 trece, cu precizie matematica, prin dreptul hotelului, efemera priveliste tonica. Din minusculul balcon de la etajul opt, vad silueta futurista a unui cilindru cu zeci de etaje, taiat piezis la varf, viziune singulara printre paralelipipede care amintesc mai degraba de Manhattan decat de un oras din Orientul Mijlociu. Dar asta e doar suprafata.
Eora cand soarele, deocamdata clement, se pregateste de asalt. Teoretic … "Aveti noroc, ar fi trebuit sa ploua", ne spun Magdalena si Vladimir Bratescu, prietenii care ne-au asteptat la iesirea din imensul aeroport "Ben Gurion". Nici macar o picatura, doar rareori, nori parelnici, nascuti din rasuflarea nocturna a marii, repede ucisi de soarele crud. Fii atent, pune-ti o sapca! ma previne Vladimir. Pe esplanada sirul semetelor hoteluri: Hilton, Carlton, Mariah, Ramada, Sheraton compune imaginea unui spatiu cosmopolit. E o perceptie partiala si superficiala. La doi pasi de zona ultramoderna a falezei dai de suk, bazarul heteroclit unde mirosurile ametitoare si culorile tari ale mirodeniilor Rasaritului se amesteca, intr-un vartej de senzatii, cu strigatele negustorilor in araba, in ivrit, cu fosnetul matasurilor, cu reflexele aramariei, tipsii, ibrice, cu luciul sclipiciurilor din pravaliile de suveniruri, cu imaginea compozita a vitrinelor minuscule unde stau alaturi de icoane cu chipul Maicii Domnului, Steaua lui David, in bronz smaltuit, Mana binecuvantatoare, cu rugaciuni in ebraica pentru protectia caminului, si bratarile
