Cum funcţionează mecanismele de decizie la nivel comunitar? Sînt birocraţii de la Bruxelles (Comisia şi Parlamentul) cei care decid sau doar cei care răspund cînd lucrurile nu merg bine? Cine ţine cu adevărat frîiele Uniunii Europene? În fapt, unul singur!
Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi ai Consiliului de Miniştri se întîlneşte 5 zile pe săptămînă, în diverse structuri (Coreper 1, Coreper 2 şi Comitetul Politic şi de Securitate). Mai mult de 90% din legislaţia la nivel european trece prin mîna Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi, care nu reprezintă altceva decît statele membre. Deşi este inclus între instituţiile Uniunii Europene, de facto reprezintă tot statele membre. Cu sute de comitete şi grupuri de lucru, şedinţele Comitetului lucrează în secret. Jens Peter Bonde, un parlamentar danez ieşit de curînd la pensie, declara că 70% din legislaţie se decide, în secret, de 300 de comitete de lucru.
Deşi atît şeful statului ceh, Vaclav Klaus, a cărui ţară deţine preşedinţia semestrială a UE, cît şi preşedintele Partidului irlandez Libertas, Declan Ganley, se declară adversari deschişi ai Tratatului de la Lisabona, ambii sînt interesaţi de politica internă şi mai deloc de problemele Uniunii Europene. Declan Ganley va participa la alegerile europarlamentare din 2009 cu un singur scop: să cîştige din nou referendumul din Irlanda, deşi, faţă de Vaclav Klaus, se declară un "european convins". Care ar fi argumentele lui: "Nu vrem să avem un preşedinte al Europei, nedemocratic ales şi care nu este răspunzător politic, nu vrem să avem un ministru de externe nedemocratic ales, pe care îl creează Tratatul de la Lisabona, nu vrea oameni care să ne reprezinte la nivel global, forţîndu-ne să ne reprezinte în calitate de cetăţeni europeni, fără să fie mandataţi în acest sens. Cum poate preşedintele european să meargă în China, să semneze tratate, cînd nimeni
