În Duminica Floriilor prăznuim strălucita sărbătoare a intrării Domnului în Ierusalim, înainte cu o săptămână de Învierea Sa.

Sărbătoarea este numită astfel de la florile sau ramurile de finic şi de măslin pe care le ţineau oamenii în mână când l-au întâmpinat pe Iisus. Sărbătoarea este considerată un "preludiu" al Patimilor, dar şi o poartă spre Înviere. Primirea triumfală a Mântuitorului a fost una dintre manifestările de recunoştinţă din partea celor care s-au bucurat de binefacerile Domnului.

RITUALURI

Floriile sunt socotite a fi unul dintre cele mai importante praznice împărăteşti, cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc. În această zi toţi credincioşii care se bucură de însemnătatea Praznicului, merg la biserică, apoi se întorc acasă cu crenguţe de salcie binecuvântate, care reprezintă semnul biruinţei vieţii împotriva morţii.

În vechime, atât în Bizanţ, cât şi la curţile domneşti din Ţările Române, Sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Luau parte la ea domnitorii împreună cu demnitarii, cărora li se împărţeau făclii aprinse ca şi la Paşte.

Însă începând cu seara Duminicii Floriilor intrăm în săptămăna plină de evenimente înfricoşătoare, petrecute în urmă cu mai bine de două mii de ani.

În ziua de luni, Iisus a curăţit pentru a doua oară casa Tatălui său, marţi a căutat smochine într-un pom fără roade, miercuri a stat de vorbă cu fariseii şi cărturarii, prevestind dărâmarea Ierusalimului, joi a plâns cu lacrimi de sânge în Grădina Ghetsimani, iar apoi a fost arestat. Vineri a fost judecat, răstignit pe cruce şi pus în mormânt, iar în noaptea de sâmbătă spre duminică, prin urarea "Hristos a Înviat", ne bucurăm cu toţii de Lumina pe care o primim de la Mântuitor.

File de şalău la grătar

Peştele se unge pe ambele părţi cu ulei de măsline, se condimentea