- Editorial - nr. 285 / 9 Aprilie, 2009 Pana pe la mijlocul secolului trecut, omenirea n-a avut nicicand la dispozitie mijloace de distrugere a propriei planete. Aparitia armelor nucleare si biologice a constituit momentul cheie, in care omul si-a dat seama de capacitatea sa de a face raul suprem Pamantului, fapt care nu l-a impresionat prea mult, din moment ce si-a continuat nestavilit galopul in aceasta directie. Daca un asemenea pericol este pus oarecum, totusi, sub controlul guvernelor, cu posibilitati mai mici de a se produce, explozia demografica, declansata tot pe la inceputul anilor '50 ai secolului trecut, constituie o amenintare mult mai riscanta, care vine peste noi ca un tzunami, cu o forta imposibil de stavilit. Ironia sortii este ca teoria lui Malthus, economist si teolog englez, de acum doua secole, conform careia in timp ce mijloacele de subzistenta cresc in progresie aritmetica, populatia lumii va spori in progresie geometrica, combatuta atata vreme pentru nerealismul ei, sa se adevereasca tocmai acum, in zilele noastre, cand din 1950 incoace populatia a crescut de la 2,5 miliarde la 7,5 miliarde in 2008. Particularitatea fenomenului este ca el nu se intampla peste tot, ca pe glob s-au creat centre demografice puternic excedentare si centre demografice puternic deficitare, intre care, conform principiului vaselor comunicante, prin diferentele de nivel, se vor produce, in cele din urma, miscari masive de populatie greu de controlat, similare intr-un fel cu migratiile popoarelor barbare de acum 1200-1700 de ani. Deosebirea intre prima, care a fost si a doua , care va veni, din acelasi sens si spre aceeasi directie, este ca acestia din urma nu se vor numi, ca pe vremuri, goti, huni, gepizi, avari, slavi, unguri, pecinegi, turci si tatari, ci chinezi, indieni, pakistanezi, indonezieni, filipinezi, din Asia de sud si sud-est, nigerieni, mozambicani,