Dan Lungu nu e un scriitor care să se culce pe laurii obţinuţi cu ocazia traducerilor romanelor sale precedente în franceză, germană, maghiară, slovenă, italiană şi spaniolă. Împlinind 40 de ani, a oferit cititorilor români romanul Cum să uiţi o femeie. Roman dens, ambiţios, incitant, cu două personaje principale, Andi şi Marga. Într-o zi, Marga dispare şi tot romanul e încercarea lui Andi de a se elibera de amintirea Margăi sau de a o reconstitui din fărîme de memorie. Ce s-a întîmplat cu tine, Dan Lungu? De unde schimbarea de registru, spre un roman de dragoste? Cînd m-am apucat de literatură, doream să scriu despre dragoste. Am tot avut obsesia unui roman de dragoste. E o idee veche. Am fost bucuros că am scăpat de romanele despre comunism, ca să mă pot întoarce la un roman de dragoste. Romanul acesta, Cum să uiţi o femeie, nu e chiar ceea ce am vrut eu, eu am vrut un roman sută la sută de dragoste, iar ce a ieşit este jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Dar de ce acum? De ce ai avut acum un moment prielnic pentru scrierea unui roman de dragoste? După ce am scris cele două romane despre comunism, Raiul găinilor şi Sînt o babă comunistă!, am simţit că nu mai pot scrie despre acea epocă, că m-am intoxicat efectiv cu aceste romane. Le-am scris cu mare plăcere, o plăcere masochistă, mai ales Raiul găinilor. Romanul Sînt o babă comunistă! l-am scris mai degrabă intrigat. Mă simţeam apăsat de cărţile astea. Şi o carte despre dragoste era ceea ce-mi convenea. Nu a ieşit chiar ceea ce am vrut eu. Aş fi vrut mai multă puritate, mai multă imponderabilitate... Dar nu mai pot fi la fel de pur ca acum 20 de ani, în ce gîndesc şi în ce fac. Memoria e o ceapă pe care, pe măsură ce o decojeşti, se face mai mare Îţi fac un reproş, chiar de la începutul interviului. Mi s-a părut că povestea de dragoste dintre Marga şi Andi este mult prea încărcată de detalii ex