● Jean Mattern, Băile Király, traducere din limba franceză de Silviu Lupescu, cuvînt înainte de Gabriela Adameşteanu, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2009. Daţi fiind traducătorul şi prefaţatoarea acestui roman de debut, e limpede că s-a dorit o prezentare sărbătorească a cărţii în faţa publicului român. Nu-i de mirare, atîta vreme cît Jean Mattern nu e doar un autor debutant, ci şi coordonatorul a două colecţii importante de la Gallimard, axate pe literatură străină, respectiv pe autori contemporani de origine străină. Hainele de gală ale acestei ediţii româneşti ţin întrucîtva de ceremonialul politicii culturale est-europene, atentă cu potenţialii promotori ai producţiilor proprii "în afară". E normal, e de înţeles.
Pe de altă parte însă, romanul lui Jean Mattern nu e rău deloc. Dimpotrivă, are un rafinament atît de inspirat " al scriiturii, al construcţiei " încît deturnează artificialitatea înspre autenticitatea unor trăiri tari şi complicate. Mattern e un delicat subtil care ţese din ceţuri mărunte negura grea şi adîncă a unui suflet strivit. Proza lui pune un pariu " atît de dificil astăzi " cu patosul, pe care îl cîştigă într-un mod deloc patetic, pe tonul şoptit al unui singuratic obişnuit cu tăcerea.
Personajul cărţii e un astfel de solitar, neîncrezător în puterea cuvintelor. Părinţii i-au ţinut ascuns trecutul familiei (evrei unguri), moartea surorii sale a impus un doliu încă şi mai mut, iar el, Gabriel, crescut în limba franceză, şcolit în Anglia şi ajuns un traducător poliglot, nu mai poate decît să tălmăcească vorbele altora, să se ascundă în spatele lor, acestea înlocuindu-i orice mărturisire de sine.
Cartea e tocmai încercarea lui de confesiune şi are farmecul pe care îl au poveştile despre abisurile ascunse sub tăcere. Nu e un roman despre Ungaria, ci despre interioritatea unui om clădit din goluri şi absenţe
