In vremea marilor deschideri si a Europei, nu-i asa, unita, sub ochii nostri neputinciosi, la Chisinau, se consuma o drama tulburatoare. Ea imi aminteste nu atat de decembrie 1989, cat de Piata Universitatii in 1990.
Nu este drama unui popor. Este drama unei minoritati avansate de gatul careia atarna bolovanul unei majoritati inapoiate, indobitocite, lase, incremenite intr-alta lume, in afara careia nici nu se poate concepe.
Acest bolovan imens trage spre fundul lumii minoritatea care a inteles normalitatea europeana si incearca sa intre in ea, care isi intelege timpul istoric si vrea sa intre in el.
Marele inamic al tinerilor disperati din centrul Chisinaului nu este, de fapt, Vladimir Voronin, ci acei conationali care i-au votat pe comunisti.
Protestatarii invoca frauda electorala. Probabil ca a existat, insa, daca ascultam relatarile observatorilor internationali, nu a fost hotaratoare. Pana la proba contrarie trebuie sa-i credem. Iar o frauda de mici dimensiuni nu putea sa determine votul covarsitor in favoarea comunistilor, la fel ca votul pentru Ion Iliescu si FSN in 1990.
Disperarea de acum a tinerilor moldoveni este disperarea de atunci a tinerilor romani care au inteles cum generatia blocata in trecut le fura viitorul. Marea frauda nu s-a comis la vot, ci in timp, prin distorsionarea fara speranta a mentalitatii celor care ii voteaza in continuare pe comunisti.
Singuri pe lume
Romania a avut insa o sansa uriasa. Un context international si o plasare geografica strategica au scos-o de urechi din zona de influenta ruseasca. Generatia din Piata Universitatii si-a atins pana la urma scopul, mult intarziat, chinuit si doar partial, daca ne uitam cati comunsti si securisti vopsiti detin multe dintre pozitiile cheie, economice si politice, ale tarii.
Romania membra UE si
