Cu Premiul Trieste cîştigat în 2009 şi Un Certain Regard la Cannes, în 2008, În al nouălea cer este considerat o dramă romantică. O să vedem de ce. În plus, e un film nerecomandat celor sub 18 ani.

Eroina principală este Inge, o croitoreasă trecută bine de 60 de ani, căreia un client îi aduce de făcut nişte pantaloni, iar ea, îndrăgostindu-se de el, îi duce pantalonii acasă, lucru pe care nu obişnuia să-l facă. El o invită înăuntru şi are loc o scenă de sex, consimţit de ambele părţi. Pur şi simplu. Precipitat, spontan şi fără inhibiţii. Şi el o plăcea pe Inge. El are 76 de ani. Soţul ei, Werner, ceva mai vîrstnic, nu bănuieşte nimic, iar Inge i se destăinuieşte fiicei ei, care se bucură de trăirile neaşteptate ale mamei sale, sfătuind-o să nu-i spună nimic lui Werner. Dar Inge, frămîntată de febra îndrăgostirii, de întîlnirile cu iubitul ei, Carl, se destăinuie soţului, sfîşiată, vinovată, umilă chiar, dar raţională, în acelaşi timp. Asta s-a întîmplat " spune ea " dar n-am vrut să se întîmple aşa ceva. Soţul însă, uimit, face scandal, o îmbrînceşte, îi reproşează trădarea şi, în final, ea decide să se mute la Carl. Deci, ceva banal, am zice.

Dar nu este deloc banal; cine a mai văzut ca doi oameni de vîrsta celor doi să se îndrăgostească, să se bucure de prezenţa celuilalt, să le placă să doarmă împreună, să se mîngîie şi să se uite unul în ochii celuilalt, pe îndelete, zîmbindu-şi duios, ca şi cum ar fi în altă lume?

Inge decide să se separe, Werner fumează neîncetat, singur cuc în apartamentul în care Inge nu mai era, iar cînd se mai văd, întîmplător, repertoriul lui de reproşuri este clar exprimat: cum a putut ea să facă aşa ceva după 30 de ani de căsătorie, cum nu s-a gîndit la familie, nepoţi, la trecutul lor comun? Werner moare singur, iar Inge află de moartea lui printr-un telefon dat noaptea de fiica ei. Ea suferă mult, asistată tandru